Copilăria mea, aşa cum mi-o amintesc eu, începe la ţară la bunicii din partea mamei. Acolo , împreună cu sora mea , mi-am început seria de tâmpenii specifice copilăriei.
Prima mea mare trăznaie de care îmi amintesc a avut loc la vârsta de aproximativ 3 ani . Pe vremea aceea trăia şi Bâta (străbunica mea) iar vărul meu (mai mare cu 18 ani) a avut grijă să ne înveţe diferite metode de terorizat baba ... astfel că nu scăpam nici o ocazie sa îi fac viaţa un calvar . De exemplu ne luase niste ciocane cu capătul de cauciuc care chiţăiau când loveai cu ele , ne învăţase să o ambuscăm pe Bâta şi să îi dăm cu ele în cap până punea baba mâna pe băţ. Atunci el ne suna reragerea şi aia bătrână pierdea bătăliile cu noi zi după zi.
Revenind la povestea noastră era o zi de toamnă ploioasă iar bunica mea abia mă schimbase de haine , pentru că aveam obiceiul de a mă face ca porcul de cel puţin trei ori pe zi, când ieşind în curte am vazut-o pe Bâta cum se ducea spre buda din curte.
Cred că avea 80 şi ceva de ani, începuse să dea în mintea copiilor, prin urmare era un adversar pe măsura mea. Am urmărit-o cu privirea timp de 3-4 minute până când ajuns într-o zonă cu nămol (mai exact se apropia de grădina proaspăt arată de toamnă).
Îmi calculasem mişcările, bazându-mă pe luptele zilnice duse cu ea. Era mai lentă ca mine, vremea mă avantaja pe mine, terenul de asemenea plus elementul surpriza era de partea mea. Şi conştientizând aceste lucruri am lansat atacul precum cavaleria franceză la Agincourt .
Dar baba studiase şi ea istoria, cunostea şi ea că la bătălia respectivă englezii au câştigat. Ce a urmat? Baba, probabil auzindu-ma cum şarjam, mi-a întrecut orice aşteptare ... s-a ferit şi eu m-am dus cam 3 metri pe burtă prin nămol facându-mi hainele proaspăt schimbate ... varză.
Ce era de făcut? Abia mă schimbase mamaia şi baba mă învinsese. În plus iîi cărase şi vreo două ciomege pe cârcă. Plângând de ciudă , că nu am reusit să o trântesc pe Bâta în nămol ca să ma laud la var-miu cu "Uite ce am făcut", intru în casă.
Mamaia să înnebunească când m-a văzut plângând şi plin de noroi . M-a întrebat ce am păţit iar eu , ca un drac ce eram , printre lacrimi îi spun că eu vroiam să mă duc prin grădina şi Bâta m-a împins în nămol ... lăsându-mi bunicii mască că uite ce a păţit prinţişorul.
Când a venit baba înapoi de la căcătoare bineînţeles că nimeni nu a mai crezut-o şi la fel ca englezii a câştigat bătălia iar eu am câştigat războiul.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu