Al XIII - lea Apostol

Consumul de alcool dăunează sănătăţii? Poate ... dar dezvoltă calităţi filozofice neimaginate de oamenii de rând.

Personajul de azi este cunoscut ca şi Părintele iar actiunea are loc în timpul Sinodului Ecumenic de la Relami Anno Domini 2009. Părintele însoţit de doi păcătoşi plecase cu gândul să asiste la Slujba de Înviere la unul dintre cele mai vechi lăcaşe de cult din judeţul Buzău şi anume Episcopia Buzăului .

În drumul lor spre mantuire Părintele şi cei doi păcătoşi au hotărât că o asemenea faptă merită udată cu sângele lui Hristos( a se citi vin) şi au deviat din drumul lor precum participanţii la Cruciada a IV-a, ţinta lor fiind în acest caz nu Constantinopulul ci localul Relami. Ajunşi acolo au fost surpinşi să remarce că nu erau singurele oi desprinse din turma Domnului.

Cuprinşi de remuşcări cei doi ucenici ai Părintelui se hotărăsc să comande câte o nocivă Cola în timp ce partea profană a însoţitorului lor îl indemnă pe acesta să comande o carafă de vin roşu. Ispita sa, cunoscuta chelnăriţa Drosophila (aş fi numit-o succubus dar chiar nu era cazul), era mai beata decât jumătate din clienţi şi îi răspunde preafericitului că trebuie să verifice dacă mai are vin. Aşa că disparu din raza vizuala a celor trei pelerini şi apăru dupa 5 minute mai beată ca înainte şi cu o carafă de vin (semn că vinul era tras din butoi) pe care era gata să o verse peste straiele monahale ale Părintelui.

"-Ooops  era să o vărs. Vă aduc imediat şi trei pahare" spuse ea cu un zâmbet misterios.

"- Nu este nevoie decât de unul ... noi am cerut cola " strigară însoţitorii Părintelui reuşind cu un ultim efort să scape din mrejele ei.

După ce veni şi paharul cei trei se uitară cu dezgust prin local. Lumea era plină de păcătoşi. Mulţi tineri plecaţi spre mântuire  luaseră lumină şi acum o ţineau pe masă lângă paharele pline de alcool, sticle de bere şi scrumiere. Pioşii noştrii pelerini se felicitau că nu procedaseră la fel şi se simţeau mai apoape de iertarea păcatelor.

Începu o adevărată dispută religioasă între cei doi ucenici tulburaţi de cola pe care o beau fără Alexandrion, aşa cum erau obişnuiţi, şi care se părea că nu le pica prea bine pe gât. Părintele îi asculta ce discutau şi sorbea cu o aură mistică din vinul său fără să îi pese de războiul teologic purtat de cei doi. Şi rămase neutru precum Elveţia până când discuţia degeneră : unul dintre însoţitorii săi puse problema cum au putut oamenii din Biserica Ortodoxă să îl canonizeze pe Ştefan cel Mare (cunoscut ctitor de mănăstiri dar şi curvar notoriu şi cu tot atât de mulţi copii nelegitimi câte lăcaşe sfinte ridicase).

Atunci Părintele avu o revelaţie de natură "divină" cauzată de împărtăşania cu o carafă de vin. Şi grăi către cei de la masa sa (nu ... nu era Cina cea de Taină) trecând de la profan la sacru:

"- Ştiţi şi eu aş putea fi un sfânt."

"- Poftim?!" întrebară cei doi ucenici mai necredincioşi ca Toma.

"- Da aşa cum Ştefan cel Mare a fost canonizat ... aşa aş putea fi şi eu." predică Părintele.

"- Dar ăla măcar a făcut biserici ... tu ce ai facut?" răspunseră ascultătorii săi.

"- Poate o să fac şi eu ... ce am murit şi nu am lăsat ceva în urmă? Nu puneţi căile Domnului la îndoială" răspunse vizionarul nostru.

Replica Părintelui îi lăsa muţi pe cei doi însoţitori care nu ştiau cu ce argumente să îi dezbată teza păcatului. Bine le exclud aici pe cele că până acum avea destule păcate, inclusiv pe acela din seara cu pricina când în loc să meargă la slujbă se oprise la băut.
Terminând însă împărtăşania şi tigarile Părintele puse punct Sinodului şi le propune ucenicilor să meargă  totuşi cu el la slujbă. Ieşind din local cei trei se indreaptară spre Episcopie, care era destul de aproape, să ia lumină si pască. Ajunşi acolo cei doi însoţitori realizează că nu au nici măcar lumânări în timp ce Părintele scoate una din buzunarul unde tinuse şi ţigările

Hotărăsc că sunt prea păcătoşi pentru a lua lumină anul acela punând astfel punct stării de sacru în care era Părintele şi se duc să ia pască (oricum slujba era pe sfârşit). Pasca, suprinzator de ceea ce stiau ei că este gratuită, costa 1 leu. Scârbit de gestul total uman al celor care o comerializau Părintele reintră în starea de profan ... cumpără  împreuna cu însoţitorii săi iar când o bătrânică îl intrebă cât costă îi raspunse apasat ca un adevărat prooroc :

"- Şase cai frumoşi !"