"Riders on the storm
There's a killer on the road
His brain is squirmin' like a toad
Take a long holiday
Let your children play
If you give this man a ride
Sweet family will die
Killer on the road"
Acest post era planificat pentru mai târziu dar la cerea personajului principal, am decis să îl public acum. Acţiunea a avut loc cam acum doi ani, pe la jumătatea lunii decembrie, în frumosul judeţ Buzău, care sper cu ocazia asta să nu devină un fel de judeţ Vaslui al blogosferei cu proşti in loc de beţivi.
Unul din colegii de muncă din perioada aia dorea să îşi cumpere maşină, el fiind un şofer desăvârşit. Pentru a nu îl desconspira o să îi spunem dupa porecla căpătată la locul de muncă : Mânutză. De unde se trage porecla vom vorbi cu altă ocazie, nu vine de unde vă gandiţi toţi în momentul ăsta.
Mânutză era trubadurul firmei, adică era pasionat de muzică şi avea chiar o trupă la un moment dat. Cânta bine aş îndrăzni să spun, dar nu asta ne interesa pe noi la muncă. Ca orice vedetă rock în devenire Mânutză vroia o maşina trăsnet şi a hotărât să îşi cumpere un junghi de Fiat Punto de la unul din cunoscuţii săi. A dat un avans şi restul de bani urma să îi plătească în maxim 3 luni de zile.
Prima aventura a mea cu Mânutză la volan s-a petrecut pe şoseaua de centură a Buzăului când dorind să îmi arate calităţile lui de şofer era să mă bage în parapeţi. Am trecut cu vederea acest lucru ştiind că nu mai şofase de mult. El avea permis de ceva vreme dar îl dăduse înapoi la Poliţie "pentru că nu ieşise bine în poză" la nici trei luni după ce îl luase. Şi recuperând permisul cred că nici de data asta nu îi plăcea cum arată permisul în buzunar.
Să ne întoarcem la subiectul nostru. Fiind implicaţi într-un proiect , eram nevoiţi să mergem prin judeţ pe la şcoli să facem instalări de laboratoare informatice. Într-o zi am fost nevoit să mă duc cu Mânutză şi cu Ursu la două şcoli. Una la Beceni (în zonă de munte) şi una la Rosetti (la câmpie).
Pe la ora 9 ne-am urcat în maşina(Ursu în spate iar eu în dreapta lui Mânutză) şi am plecat spre Beceni. Eu, având idee despre veleităţile de pilot ale lui Mânutză, l-am avertizat că vreau să ajung întreg acasă şi că o să îi rupem picioarele dacă nu conduce liniştit. Manuza a fost dezamăgit să audă că îl consider un şofer slab şi că Ursu îmi ţinea isonul.
Mergem noi spre Beceni , Mânutză conducea foarte atent iar eu cu Ursu deja eram relaxaţi că omul nostru întelegea când îl ameninţai cu bătaia. Ajunşi la Beceni am fost informati că reţeaua electrică nu era gata şi prin urmare nu puteam face nimic în laborator.
Dezamăgiţi că nu ne putem desfăşura activitatea ieşim la maşină şi ne aprindem câte o ţigare. Ne gândeam cum o să facem noi să instalam şcoala aia, că termenul de finalizare al proiectului se apropia cu paşi repezi şi nu vedeam ce am putea face decât să plecăm spre cea de-a doua şcoala, cea din Rosetti.
Când coboram noi din Munţii Buzăului, prin satul Cărpiniştea, dacă nu mă înşeală memoria, Mânutză începu să calce discret acceleratia. Văzuse el la dus o curba numai bună să îşi arate măiestria şi ne făcuse pe mine şi pe Ursu să uităm că suntem în maşină cu "un as al volanului ".
Ce a urmat? O curbă de 90 în coborâre, viteza lui undeva la 70-80 de km/h. Mânutză se gandeşte să încearce o ieşire din curbă cu frâna de mână, vede că nu o să aibă succes, calcă frâna brusc şi maşina se scurgea ca o flegmă dată de un tuberculos pe un perete către râpa de care ne despărţea un parapet. În acel moment eu vedeam cum se apropie de mine nişte aripi albe de îngeri. Ne-am oprit la 60 de cm de parapet. Mă uit în spate la Ursu, se părea că văzuse aceeaşi imagine ca şi mine. Incepem să îl injurăm pe "Sebastien Loeb în mizerie" şi îl amenintăm cu o bătaie straşnică. Spăşit, Mânutză îşi recunoaşte greşeala şi ne spune că a calculat eronat manevra, argumente care i-au umplut iarăşi frigiderul de carne.
Cu o mină de om distrus de cuvintele grele aruncate de noi Mânutză porneste din nou la drum. Prin Căpătâneşti auzim un zgomot ciudat. Era cauciucul dreapta faţă, făcusem pană din cauza manevrei marelui campion de raliuri. Mânutză caută cu infrigurare un loc unde sa tragă pe dreapta, dar îl găseşte tocmai la Mărăcineni şi coboară să evalueze daunele.
"- Coaie am facut pană. Ce plm facem?" întreabă el.
"- Pai bă boule, nu tu ai facut pe şmecherul la volan?" îi răspund eu ironic.
"- Lasă mă că ajungem în Buzău, mergem la un service să vadă ce are şi după mergem la Rosetti" îl încurajează Ursu.
Auzind vorbele calde ale lui Ursu, Mânutză se urcă din nou la volan şi demarează spre Buzău. Instantaneu auzim o frână bruscă în spate şi vedem cum o Dacie 1300 trece razant pe lângă noi intrând pe contrasens. Eu si Ursu deja vedeam clar braţele îngerilor întinse spre noi şi auzeam pe fundal acordul unei harpe. Cauza? Marele campion nu se asigurase când a plecat iar moşul din Dacie a facut o manevră de şofer cu experienţă evitaâd un accident în ultima secundă. Panicat, Mânutză bagă piciorul în acceleraţie şi o ia rapid spre Buzău. Noi, probabil şi moşul din Dacie, deja îl treceam Dunărea cu înjurăturile. Dar ... moşul se ia dupa Montoya al nostru (nota autorului : pentru necunoscători Juan Pablo Montoya era celebru când concura în Formula 1 pentru modul agresiv în care conducea şi din cauza căruia producea foarte multe incidente în curse) şi începe o cursă nebunească spre Buzău şi pe străzile acestui oras. La nişte semafoare Juan Pablo forţează un galben şi moşul opreste la roşu. Montoza scăpase în învingător.
"- 1-0 mosule , te mai joci ?" mă amuz eu spre surprinderea lui Mânutză.
"- Coaie ce era să ne loveasca, îl căuta moartea pe acasă şi el conducea " rezumă rapid el un eveniment minor în opinia lui.
"- Taci în plm " i-o tăie Ursu cu un ton de om care văzuse deja prea multe.
"- Bă esti praf ca şofer, să îmi bag pl în gura ta de dobitoc" plusez eu.
"- Ti-am zis că vrem sa ajungem întregi acasă boule" adăugă Ursu.
"- Acum ştiu de ce nu ai avut prea mult timp permis. Hai în plm la service să facem pana aia şi după să mergem la Rosetti, că până acolo este drum drept şi nu ai cum să mai faci panarame pe şosea" închei eu discuţia.
Ajungem în bariera Brăilei la un service, ne rezolvă oamneii de acolo roata şi iesim pe DN2B spre Rosetti. La şcoala din Rosetti aflăm că de fapt trebuie să merge la Lunca, un sat ce aparţine de Comuna Rosetti şi la care se ajunge în 10 minute pe un drum de piatră.Ne urcăm în maşină şi plecăm la Lunca.
Drumul era bun, cu amendamentul că pe alocuri erau ochiuri de apă îngheţate. Mânutză începu să spargă gheaţa la toate bălţile, pentru că îi plăcea zgomotul făcut de aceasta, fără să bănuiască ce avea să urmeze.
Intrăm în sat, şcoala undeva pe dreapta, oprim maşina şi intrăm. Vorbim cu directorul, instalăm rapid laboratorul şi mergem să semnăm actele. Directorul semnează şi ne anunţă că se grabeşte să ajungă la Buzău la Inspectorat. Noi îi urăm drum bun şi ne postăm lângă maşină să fumăm.
Terminăm repede, Mânutză urcă la volanul Măgăruşului Cabrat şi plecăm spre Buzău. La un km de sat, pe câmp, îl vedem pe director, cu Dacia lui, în faţa noastră la aproximativ 200 de m. Alain Prost de la volanul Măgăruşului calcă pedala să îl depăşească. Ajungem cât ai clipi lângă Nigel Mansell din Dacie, care tocmai ocolea bucăţile de gheaţă făcute în mijlocul drumului de Mânutză. Bineînţeles că nu a semnalizat iar Alain Prost era în depasire. Dintr-o dată Mânutză realizează ca celălalt mare "campion" este în lumea lui şi că Dacia se apropia de noi . Frână nu putea pune din cauza gheţii iar directorul abia atunci ne observă, dar nu face nici un pic de loc să trecem. Ciocnirea pare inevitabilă ... îngerii ne reapar mie şi lui Ursu în faţa ochilor. Le vedeam chipul, hainele, culoarea părului, auzeam harpele şi vocile lor cristaline cântând Ave Maria. Mânutză trage de volan dreapta pentru a evita ciocnirea şi intrăm în şanţ care se adancea brus acolo. Cu imaginea îngerilor în faţa ochilor mă bufneşte un râs isteric la gândul că Manutza era întradevăr PROST, nu era Alain Prost ci un şofer prost. Într-un final maşina rămâne în şant nemişcată cam la 50 de metri faţă de unde intrase pilotul nostru cu ea.
Celălalt mare sofer lasă geamul şi cu un glas nevinovat întreabă ce a vrut să facă Mânutză. Ăsta deja era terminat, eu radeam făra să vreau cu gura până la urechi, iar Ursu era galben ca ceara. Directorul ia râsul meu drept semn că totul este ok şi pleacă mai departe în timp ce noi abia ne reveneam dupa şoc.
După 5 minute ne revenim cât de cât, cel puţin eu cu Ursu. Mânutză abia acum realiza ca maşina nu era încă a lui (nu semnase actele încă) şi că şansele să fie întreagă erau mici.
Ieşim afară sa vedem cum o să soatem maşina. Şanţul era plin de mâzgă şi aveam pană din nou (de data asta mult mai grava decat prima). Trebuia să scoatem întâi maşina şi apoi să schimbăm roata.
Căutăm bolovani să îi băgăm sub roţi pentru a ieşi de acolo. Nu bag eu bine la o roată un bolovan că Mânutză încearcă să scoată maşina fără să aştepte să mă îndepărtez. Rezultatul : m-a făcut numai nămol din cap până în picioare.
"- Aşa mă boule ... nu aştepta ... ce pula ta eşti şofer" urlu eu deja enervat la culme.Ursu încerca să mă calmeze când Mânutză îl umplu şi pe el de respect într-o nouă încercare disperată de a ieşi din şanţ.
"Mă dobitocule dă-i în spate nu în faţă " răcneam eu cu Ursu . Într-un final întelege şi împins de noi iese din şanţ.
Acum problema era schimbatul roţii. Proprietarul maşinii nu era sănătos la cap şi avea o rezervă de se vedeau sârmele. Mânutză era prea terminat psihic să schimbe roata iar eu si Ursu schimbasem roti cel mult de bicicletă. Totuşi mă apuc cu Ursu să o schimbăm. Ursu reuşeşte să spargă capacul original de Fiat spre disperarea lui Mânutză , care vedea o nouă sumă adăugată la pagubele deja existente, în timp ce eu mă tavăleam, la propriu, pe jos de râs.
Terminăm de schimbat roata şi cu un Mânutză dezolat plecăm spre Buzău. A mers cu maxim 50 de km/h tot drumul ,prudent, aşa cum îi cerusem când plecasem dimineaţa. Eu cu Ursu aveam chef de caterincă şi am pus pe repeate melodia următoare :
Ce pagube a avut ? Cât a pătimit în urma acelei zile? Poate că o să comenteze el.
