În ultimii 4 ani am luat contact cu zonele rurale din Romania foarte des.Cred că dacă filmam scenele la care am asistat în satele de pe plaiurile mioritice şi faceam un film eram câştigator de premiu Oscar pentru cea mai bună comedie neagră.
Acum 2 ani şi ceva, pe la începutul lunii decembrie aveam de instalat nişte laboratoare la câteva şcoli prin satele ce tineau de Comuna Lopătari în judeţul Buzău.Ne hotărâm cu o seară înainte să mergem 4 persoane : eu, Câinele, Ursu şi Marian.
Maşina o Dacie Break. Drumul bun până la ieşirea din Lopătari, mai sus nu urcai cu o Dacie dacă erai întreg la cap în condiţiile meteo din aceea perioadă. Dar noi nu ştiam acest lucru. Câinele, având bunicii la Lopatari, ne asigurase că se poate urca cu Dacia, plus că afirma cu tărie că ne va duce până în faţa şcolilor.
La ora 8, ora stabilită pentru plecare, eram la birou împreună cu Ursu şi cu Marian. Câinele nu dădea semne că apare.Îl sunăm ... stătea aproape de birou. Primele încercări de a lua legătura cu el se dovedesc a fi nişte eşecuri.Pe la ora 8.20 reuşim să îl trezim.Ajunge în 15 minute cu o faţă identică cu a lui Grinch ,bem o cafea cu el şi fumăm o ţigare.
Plecăm pe la 9 de la birou şi mergem la şcoala din Lopătari, şcoală coordonatoare, să vorbim cu directorul ca să vedem cum stă treaba. Omul nostru nu era acolo. Era la Malul Roşu la o şcoală ce trebuia instalată. Îl sunăm şi îl anunţăm să rămână acolo că venim şi noi în 30 de minute. Se părea că va fi zi uşoara
În maşină îl intrebam pe Câine, doar era baştinaş :
"- Câine ştii drumul până acolo?"
"- Da coaie , că eu aici am copilărit "
"- Drumul cum este?", întreabă Marian ... că na maşina era a lui şi ştia că zonele montane în Judeţul Buzău nu se lăudau cu drumuri bune.
"- Este bun mă, mai sus se termină asfaltul, dar nu-i problemă că drumul de piatră este bun" răspunde Câinele cu o siguranţă molipsitoare.
"- Bine , ne zici pe unde să mergem "
"- Da ma "
Plecăm spre Malul Roşu şi la nici 15 minute se termină asfaltul. Drum de piatră, şi când spun piatră mă refer la ditamai bolovanii. Marian îi aruncă o privire ucigătoare Câinelui, strânge din dinţi şi începe să urce.
La nici 200 de metrii ... o bifurcătură. În stânga se lăsa drumul într-o vale şi arăta acceptabil, în dreapta o pantă nemernică şi un drum îngust. Ne uităm la Câine şi îl întrebăm:
"- Ia zi ma pe unde trebuie să mergem? Stânga? Sau dreapta?"
"- În dreapta " spuse Câinele cu mina unui om plictisit de atâtea intrebări stupide pentru el.
"- Sigur?" întrebă Marian deja păţit cu starea drumului.
"- Sigur coaie, că pe la Malul Roşu are tataia pădurea şi pe aici mergeam cu el " răspunde Câinele deja iritat de lipsa de încredere arătată faţă de el.
Urcăm noi panta şi mergem cam 5 minute până ce ne întâlnim cu un moşneag ce cobora cu boii din pădure. Omul nu avea loc sa treacă de noi.... noi de el nici atât.
"- Dar unde urcaţi încolo? Sunteţi de la Direcţia Silvică? " ne întrebă moşul cu o faţă ce nu anunţa nimic bun pentru noi.
"- La Malul Roşu " îi răspunde Marian.
"- Malul Roşu? Păi aţi luat-o greşit. Trebuia sa o luati în stânga "spuse moşneagul ... acoperit imediat de înjurăturile adresate Câinelui de către noi.
După 10 minute ,timp în care s-a chinuit Marian să întoarcă maşina, coboram spre Malul Roşu continuând să îl înjurăm pe Câine care se apăra spunând : "Coaie da' tataia nu avea maşină şi pe acolo mergeam".
VA URMA
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu